marți, 28 septembrie 2010

Prevenire. Spune NU violenţei asupra tinerilor

Scopul cel mai înalt al oricărei strategii de prevenire este să oprească actul de violenţă înainte ca acesta să aibă loc

Pentru reducerea manifestărilor de violenţă în rândul tinerilor, raportul Violenţa şi sănătatea în Rep. Moldova propune:
Pregătirea unei oferte adecvate de educaţie nonformală şi de petrecere a timpului liber pentru tineri care să promoveze toleranţa şi comunicarea, să contribuie la însuşirea unor abilităţi de viaţă, să contribuie la dezvoltarea lor armonioasă (fizică, psihică şi, totodată, morală) şi să promoveze modele nonviolente (sub toate formele).
Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent prin implicarea cadrelor didactice şi a personalului specializat.
Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ.
Identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare prin implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori) şi a părinţilor
Elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă pentru elevi prin care să se urmărească: conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă, prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea autonomiei, autocontrolului.
Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă.

Valorificarea intereselor extracuriculare ale tinerilor elevi.
Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ.
Acordarea de sprijin familiilor care solicită asistenţă si orientarea acestora către serviciile specializate
Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea, stabilirea unui program comun de intervenţie, monitorizarea cazurilor semnalate).
Organizarea de întâlniri în şcoală, vizite în familii, programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice şi a specialiştilor.
Semnalarea de către şcoală a cazurilor de familii având comportament violent faţă de copii şi implicarea în rezolvarea acestora (în cazuri extreme, participarea la procedurile de plasament familial).
Includerea temei violenţei pe agendele întâlnirilor formale ale şcolii.
Informarea mai bună a cadrelor didactice privind factorii de risc pentru violenţă.
Transformarea regulamentului şcolar din instrument formal în mijloc real de prevenţie şi intervenţie.
Derularea unor programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii concrete de violenţă (auto-control, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace de auto-apărare).
Încurajarea elevilor în vederea exprimării propriei opinii în timpul pentrecut la cursuri.
Valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei (drepturile şi îndatoririle individului, libertate şi normă/regulă de comportament, decizie şi consecinţele deciziilor, abilităţi sociale, etc.).
Evitarea centrării exclusiv pe sancţiune şi eliminarea din practica educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sancţionarea comportamentului violent prin notă, repetenţie, etc.).
Implementarea unui sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în şcoală (Observator naţional)

Diversificarea programelor de asistenţă socială adresate familiilor dezavantajate din punct de vedere socio-economic, categorie care prezintă un risc accentuat în manifestarea unor comportamente violente de către copiilor
Dezvoltarea centrelor de asistenţă psihopedagogică.
Dezvoltarea unor programe de prevenire a violenţei şcolare
Creşterea calităţii serviciilor existente şi diversificarea ofertei educative de timp liber
Dezvoltarea de parteneriate între şcoală şi alte instituţii la nivel local ─ poliţie, jandarmerie, autorităţi locale, ONG-uri etc. ─ pentru siguranţa deplasării elevilor şi pentru crearea unei vecinătăţi lipsite de pericole privind integritatea fizică şi psihologică a elevilor.
Stimularea cercetării şi a dezbaterii publice privind violenţa şcolară şi multiplicarea la nivel de sistem a exemplelor de succes în prevenirea şi combaterea acestui fenomen
Diversificarea programelor de asistenţă socială adresate familiilor dezavantajate care au copii aflaţi în situaţii de risc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu