luni, 20 decembrie 2010

Anunţ important!

Dragi prieteni blogul "Biserica spune NU VIOLENŢEI" a trecut pe domeniu propriu.Vă invităm să accesaţi:
www.nuviolentei.com

marți, 7 decembrie 2010

Cauzele şi urmările duhovniceşti ale violenţei, după Sfinţii Părinţi

Cauzele violenţei sunt, până la un punct, comune cu cauzele răului, în general. Este celebră analiza pe care o face răului şi cauzelor sale Sfântul Maxim Mărturisitorul. În Răspunsurile către Talasie, el iterează, în capitolul întâi, cunoscuta sa definire a răului, care nu are subzistenţă prin fire proprie, ci este manifestarea lipsei binelui. 

Originea răului se află în „patima iubirii trupeşti de sine”, care „născocea mai multe moduri de producere a plăcerii”. Dar plăcerii astfel produse îi succede, în chip de neocolit, durerea. Totul devine atunci o fugă continuă de durere în plăceri păcătoase, a căror urmare este din nou durerea. Se naşte un lanţ dialectic vicios, care îl paralizează pe om în făptuirea celor bune şi de folos mântuirii lui. „Aşa s-a strecurat marea şi nenumărata mulţime a patimilor stricăcioase în viaţa oamenilor”, conchide Sfântul Părinte. Între aceste multe patimi făcătoare de stricăciune, Sfântul Maxim enumeră şi câteva din cele ce în mod necesar şi făţiş se însoţesc cu violenţa: tirania, injuria, pornirea de a maltrata, gelozia ş.a. Dar, desigur, mai toate patimile pe care le înşiră Sfântul Maxim sunt generatoare de violenţă.

Sfântul Maxim Mărturisitorul vede patimile şi ca urmare a tiraniei celui rău, care stăpâneşte prin înşelăciune. Această tiranie trebuie surpată cu mijloacele duhovniceşti adecvate.

Remediile contra violenţei la Sfinţii Părinţi

Sfinţii Părinţi nu se mulţumesc să facă numai o analiză a cauzelor manifestărilor violente, ci se apleacă cu osebire asupra căilor de prevenire şi a celor de anihilare a răului.

În general, la Sfinţii Părinţi, totul se joacă între lepădarea de patimi (de păcate) şi însuşirea. (practicarea) virtuţilor. Una dintre problemele cele mai delicate şi mai importante pentru om este ceea ce în limbajul patristic se numeşte punerea unui început bun, adică decizia şi hotărârea de a porni urcuşul duhovnicesc. Şi imediat în continuare se pune şi problema felului în care să pornească la acest drum care nu are sfârşit. Sigur, Părinţii ne dau principiul general al acestui început, precum şi ţinta finală a drumului, ca stare duhovnicească:

„Iar semnul fricii dintâi stă în a urî păcatul şi a ne mânia pe păcat, ca nişte răniţi de fiară. Iar al celei desăvârşite, în a iubi virtutea şi a ne teme de abatere, fiindcă nimeni nu este neschimbăcios”.

Oamenii trebuie să ţină cont de faptul că, fiind meniţi să trăiască în societate, trebuie să tindă să devină în toate o obşte frăţească, la a cărei temelie să fie puse: „simplitatea, nevinovăţia, dragostea întreolaltă, bucuria şi smerenia, ca nu cumva înălţându-ne sau cârtind unii împotriva altora să ne dovedim osteneala fără folos”.

Violenţa în familie - o temă dureroasă pentru celula de bază a societăţii

Pentru majoritatea organizaţiilor de astăzi care se ocupă de protecţia familiei problema violenţei domestice sau familiale este prioritară, fiindcă este o temă dureroasă pentru celula de bază a societăţii. Nu este greu să găseşti informaţie privind violenţa în familie. Dar la o cercetare amănunţită putem observa lacune în analiza acestui fenomen. 

Nu este cazul să discutăm acum despre politica sau ideologia care se foloseşte în aceste expuneri şi programe de reabilitare. Totuşi, este aşteptată o poziţie şi din partea bisericii, un răspuns la acest subiect, mai ales că s-au făcut învinuiri la adresa cultului ortodox, precum că el este ”o cauză în dezvoltarea agresivităţii în familie”.
Este adevărat că în majoritatea cazurilor persoanele care au suferit şi suferă de pe urma violenţei sunt femeile şi copiii. Este nevoie de o mică corecţie importantă. Cei mai afectaţi pe prim plan, sunt copii, cei care au psihicul în formare! Ei au venit în lume fără să fie întrebaţi în ce familie îşi doresc să apară, dar suportă traume fără a fi datori cuiva!
Se fac sondaje ce insinuează gradul de agresivitate crescut din R. Moldova. Soluţiile care sunt propuse spre rezolvarea acestor probleme sunt următoarele: izolarea, despărţirea, divorţul, deci descompunerea familiei. Încă un un detaliu curios: centrele de reabilitare a victimelor care au de suferit din cauza agresiunii sunt destul de multe. Dar nu găseşti nicăieri măcar un centru de reabilitare a agresorilor.

Cine este tatal nostru oare Dumnezeu?


Odata cu trecerea anilor problema violenţei în familie devine tot mai acută.
Până în prezent, în Republica Moldova nu există date centralizate cu privire la fenomenul violenţei în familie. Fragmentar, date cu privire la violenţa în familie sunt colectate de Ministerul Afacerilor Interne. Aceste informaţii însă se referă doar la cazurile de violenţă fizică şi sexuală.

Astfel, pe parcursul a primelor patru luni ai anului 2010, în sfera relaţiilor familiale au fost săvârşite 14 infracţiuni, dintre care 8 omoruri (+14,3%) şi 6 vătămări intenţionate grave (-33,3%). De asemenea, la evidenţa organelor de poliţie în această perioadă se aflau 4364 scandalagii familiali.

Conform celor mai recente studii din domeniu, fiecare a patra femeie din Republica Moldova este victimă a violenţei în familie, fie fizică, sexuală, psihologică sau economică.